De dragul judecății

Unul din serialele mele preferate e Dexter. Are savoarea superficială de guilty pleasure, de a urmări un criminal în serie ”at work”. Are elementul de interesant, de a urmări mintea unui criminal, de altă natură decât cel din Crimă și pedeapsă. E foarte bine realizat și are și menirea de a-ți da peste cap niște prejudecăți.

S-o luăm cu începutul. Auzi prima dată de Dexter. Primul lucru, Aaa, știu, Dexter, boy genious – Dexter’s laboratory. Nunu, ți se spune, e despre un criminal în serie. Zici oai, pai cum să fie un serial în jurul unui personaj negativ? Și te-apuci să-l urmărești. Și realizezi că îl percepi total altfel pe acest criminal. E preferatul tău, e… altceva decât criminalul, așa cum îl percepeai tu înainte.

Ce-mi veni cu subiectul ăsta? Păi într-o zi în care se tot vorbește despre bine și rău, despre corectitudine și păcate, eu îmi amintesc că nu există absolut. Nu există bine și rău, nu există alb si negru. Totul e o nuanță de gri. Și judecata nu e tocmai așa ușoară pe cum am crede.

Explicație, pentru cine nu a văzut serialul. Dexter e un criminal în serie care-și alege victimele după un cod foarte bine stabilit. Omoară doar criminali, după ce are destule dovezi despre vinovăția lor. L-ai băga în închisoare sau i-ai da un pistol mai puternic?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *