Pledoarie pentru Facebook

Mi-am petrecut sărbătorile cu oameni cu conturi de Facebook, cu oameni fără conturi de Facebook și cu oameni cu o reală îngrijorare de a nu ajunge cumva pe internet în vreo poză sau filmuleț. În consecință, am o zgândărire de a povesti câte puțin despre felul în care văd eu viața asta online.

Ca orice lucru din viața reală, și prezența online, ți-o faci după cum îți dorești. Că preferi să ai un cont cu câțiva prieteni apropiați unde tot ce postezi e privat, că preferi să ai un cont cu mii de prieteni și tot ce postezi e public, că preferi să pui poze cu tine la birou sau în mijlocul celei mai crunte beții… totul e opțiunea ta. Și cred cu tărie că nu prea sunt cazuri în care să ajungă acolo ceva ce nu-ți dorești, trebuie doar să ai grijă cum te porți.

Pentru cei ce nu văd beneficiile socializării online, am și eu o mică povestioară. Eu m-am mutat în august în București. Tot prietenul meu de pe feisbuc, cititorul de blog, stătătorul pe messenger, – care a fost interesat, bineînțeles – a aflat treaba asta. Și a aflat și mici păreri de-ale mele despre schimbare. O colegă de liceu, prietenă bună, a aflat că m-am mutat în București în noiembrie, când am sunat-o de ziua ei și a venit cumva vorba de perioada în care ajunge fiecare în Sibiu de sărbători.

Știu că toată lumea spune că relațiile se păstrează în viața reală, că vorbești live sau la telefon cu oamenii dragi și așa știi în permanență unul de altul. Dar să nu-mi spuneți că voi nu aveți prieteni cu care vă vedeți rar, dar când vă vedeți sunteți prieteni foarte apropiați, povestindu-vă și cele mai adânci gânduri. Pentru prietenii ăștia, cred că un status update și o poză pe Facebook din când în când sunt foarte utile. După întâmplarea de dinainte, prietena mea a spus că-și face cont de Facebook. Domnișoara cu musca pe căciulă, încă aștept notificarea cu “added you as a friend”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *