Avort cu programare

Vineri, în holul spitalului era o familie. Mama – cam la vreo 40 de ani, tatăl – tot la vreo 40 şi fiica lor – mai mult de 14 ani n-am putut să-i dau. Bine, maxim 15 ani. Apoi, vine o doctoriţă şi li se adresează cu o voce atât de stridentă, încât mi-era imposibil să nu aud despre ce e vorba.

– Da, deci, abia peste 2 săptămâni se poate face chiuretajul. Astăzi am rămas fără ustensile şi mâine plec în concediu. Dacă doriţi, vă pot programa pe luni, dar nu o să fiu eu aici să vi-l fac. 

– Nu, nu… Mai bine să fiţi dumneavoastră aici, spune tatăl.

– Bine. Atunci, rămâne peste 2 săptămâni? E mai bine să îl mai ţineţi încă 2 săptămâni, să se mai dezvolte, fiindcă aşa o să fie şi chiuretajul mai uşor. O să vedeţi! Puteţi să-l mai ţineţi atâta timp? Sper că nu e vreo problemă.

– Da, da, sigur că da, zice mama, zâmbind. Fata, la fel, zâmbea.

– Doamnă doctor, spuneţi-ne, vă rog, cât ne face toată treaba asta? întreabă tatăl, că doar el cotizează chiuretajul.

– 150 de lei, cu tot cu ustensilele necesare, cu programare, cu tot! Nu mai mult de 150 de lei! zice doctoriţa, foarte senină. Deci, veniţi în 29 august, dimineaţa şi facem chiuretajul.

– Am înţeles! spune tatăl. Vă mulţumim din suflet! 

– Vă mulţumim, zice şi mama şi se uită la doctoriţă ca la Dumnezeu…

– Da, doamnă doctor, vă mulţumim din suflet, zice şi fata, uitându-se la fel ca maică-sa la doctoriţă.

Acum, nu vreau să fiu rea, poate că acelui copil nu îi este menit să vină pe lumea asta, că sunt multe femei care nu pot ţine o sarcină din cauza problemelor de sănătate şi nici nu-s în măsură să judec pe cineva. Însă, şi-n ziua de azi mă întreb, care dintre ele era însărcinată, mama sau fiica?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *