Unui presedinte de partid

Am ales această formulă şi acest moment din raţiuni lesne de-nţeles pentru oricine. Partidul Social Democrat se află la o răscruce la care nu s-a mai aflat niciodată în istoria lui, nici după “despărţirea” de Petre Roman si Partidul Democrat nou creeat atunci, nici după separarea grupării Meleşcanu – Boda cu a lor Aliaţă pentru România. Poate pentru dumneavoastră aceste “istorii” nu au nici un fel de relevanţă, nefiind, în vremea aceea, membru al formaţiunii al cărei preşedinte sunteţi astăzi. Nu e o acuză.

Aţi învăţat repede ce areal este politica şi ce fel de faptură trebuie să fii pentru a rezista în acest teritoriu. Nu revin asupra circumstanţelor în care aţi devenit preşedinte. Poate încă vreo lună după acea întâmplare aţi avut încrederea şi speranţele membrilor partidului, ale “poporului pesede” – cum, cu mândrie, îl numeaţi. Nu mai e cazul; poporul s-a rasfirat substanţial, ca o pânză rărită de-atâta tăvălit prin praf, noroi şi pietre.

Dacă aţi fi îmbrăcat haina omului politic, aţi fi făcut atunci pasul vizibil spre Ion Iliescu. O dată, pentru că eraţi mai conştient decât oricine altcineva de cacealmaua de la congres şi în al doilea rând, “semnalizaţi” că sunteţi un politician iscusit, aţi tăiat sforile care vă pilotează şi v-au teleghidat până în scaunul de preşedinte al celui mai mare şi mai important – pe vremea aceea – partid politic din România şi urmăriţi doar interesele partidului, nu ale grupului de promovare.

Aveţi scuza că nu eraţi priceput la politică, că vă era frică de oamenii necunoscuţi care au mers cu Ion Iliescu atâta timp şi care vă priveau cu o vagă neîncredere.

Domnule Mircea Geoană nu are nici un sens să vă ascund că nu-mi placeţi deloc. Nu am nici o fobie specială; la început am crezut şi eu ca mulţi alţii că vom intra pe făgaşul firesc, şi am “trecut cu vederea” realitatea obiectivă că vă lipseşte “coeficientul de mutră”. Pur şi simplu, nu sunteţi credibil. Nici dumneavoastră nu credeţi o iotă din cuvintele pe care le debitaţi, le spuneţi pentru că trebuiesc spuse, cu aerul “lasă că ştiţi voi că nu vorbesc serios, dar trebuie să vă spun prostiile astea”. Dar, când e vorba de situaţii extreme, nu contează dacă cel alături de care mărşăluieşti are ochii negri sau verzi, nu asta te interesează în primul rând. Te interesează să ajungi la liman, să termini expediţia viu, cu cât mai multe trofee. Ori, de-a lungul expediţiei, am aflat cu surpriză că al nostru conducător se strecoară noaptea pe furiş la duşman, îi face cadou planurile de luptă, pune la cale ambuscade, îi face loc pe flancuri, îi “vinde” soldaţii cei mai destoinici îndrumându-i înspre capcane…

Consilierii dumnevoastră de imagine v-au învăţat să gesticulaţi. Numai că distanţa dintre gestică şi cuvânt e perceptibilă, gesticulaţi defazat, şi tot acest amestec ciudat are efectul prafului de râs. Dacă n-ar fi tragic, aş râde de m-aş prăpădi. Din păcate, este tragic. Ce nu au reuşit consilierii dumnevoastră să vă insufle – şi nici un expert din lume nu poate înfăptui acest miracol – nu au reuşi să vă facă sa credeţi. Dumneavoastră n-aveţi nici în clin nici în mânecă deaface cu Stânga. Nu vă interesează ce cred oamenii, nu vă priveşte ce vor, nu pricepeţi nimic din ardoarea celor care-şi iubesc ţara şi care îi vor mai binele. Vreţi doar să fiţi acolo, pe scenă.  Altfel nu pot să-mi explic greşeli impardonabile la un lider instruit, avizat, ce se vrea răspunzător pentru soarta unei doctrine, nu a unui grup de indivizi care au interesele lor, cel mai adesea, meschine.

Nu ştiu dacă vă daţi seama, aveţi un rol istoric. Se va mai putea trăi din “osânză” atâta vreme cât Ion Iliescu va accepta să rămână “în geamul partidului”, probabil încă o rundă electorală. Partidul este în picaj, s-a dezlânat, ezitările şi paşii dumnevoastră împleticiţi – îmi impun să cred că îi faceţi din necunoaştere, nu din rea intenţie – l-au transformat într-o paiaţă dezarticulată. Dacă acest partid va capota aici, în anul de graţie 2008, este numai şi numai responsabilitatea dumneavoastră. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu aveţi conturul stabil. Luaţi forma vasului în care sunteţi pus. Dacă vă întâlniţi cu Băsescu, ieşiţi cu ideile lui, dacă vă-ntâlniţi cu Dâncu, luaţi ideile lui, dacă vă-ntâlniţi cu Iliescu, îi preluaţi ideile. M-aş mira să nu aveţi idei proprii. Dar nu am avut încă privilegiul să aflu. Probabil le păstraţi pentru iniţiaţi.

Am asistat timp de trei ani în care aţi avut la dispoziţie cel mai mare partid în Opoziţie şi oportunităţi nenumărate de “a face cărţile” în favoarea noastră. În loc de o logică a discursului de stânga percutantă, am avut parte de bâlbâieli copilăreşti, “furnicuţe”, “cocori”, glisarea de la albastru la roşu uitând că mistica celor două, împreunate, este violetul – culoarea doliului regal… Aţi făcut dintr-un partid cu o distinsă nobleţe chiar şi în ticăloşie, o încropeală de scheunături la uşa “marelui cruciat anticorupţie”…

Zilele acestea am asistat sideraţi la atacuri care l-au vizat pe Ion Iliescu. Partidul nu reacţionează în nici un fel, rîde ca proasta-n batic. Când a început sarabanda împotriva lui Adrian Năstase, tot de aceeaşi manieră, rânjind cu spatele la public, aţi reacţionat. Făcându-vă complice cu ochiul şi dându-vă coate ca nişte mucoşi de colţul străzii, voi, băieţii de băieţi, smecherii care vă credeţi…

Nu se naşte oricine politician, e drept. Dacă politica se poate învăţa, caracterul, nu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *