Binele. Uneori.

A existat un articol aici despre un copil aflat sub măsură de protecţie căruia i s-au încălcat drepturile.

Cum s-a întâmplat? Cum se întâmplă adesea. Din neglijenţă.

Numai că acest copil a găsit resurse să se lupte pentru destinul lui. S-a înscris în audienţă la vicepreşedintele Cj, apoi la Preşedinte. S-au găsit, între angajaţii “sistemului”, oameni care să-l îndrume, să-l ajute. În final, s-a decis în instanţă ca acest copil să-şi redobândească locul. Este student, este un încăpăţânat în felul lui şi refuză să devină un rebut social. Sper că va avea acest imbold până când va fi pe picioarele lui.

O să fiu sinceră şi o să spun că am şters postul anterior pentru că Victor îmi reproşa că aş fi folosit numele cuiva, şi astfel aş fi expus persoana respectivă. Am găsit argumentul lui de bun-simţ. Aşa e, fără să-mi dau seama, am expus pe cineva. Nu am făcut-o intenţionat ci pentru că aşa cum eu îmi asum ceea ce spun şi ceea ce fac, aşa cred că ar face fiecare. Sigur, s-ar putea să mă înşel. Aceşti copii sunt folosiţi mereu în războaiele interne ale personalului. Ei nu au niciodată glas, ei nu au păreri, nu sunt decât nişte arme în mâna manipulatorului. Se pot face multe, dar cine să vrea aşa ceva?

Când am fost în Bucovina, am vizitat un centru de plasament. Erau vreo 12 căsuţe din lemn, în fiecare locuiau câte 4 sau 5 copii împreună cu părinţii sociali – cu angajaţi care au calitatea de părinte social. Armonie şi pace. Nu îmbârligăturile şi manevrele din centrele de aici, fără manipulare şi folosirea copiilor ca “muniţie de război”. De ce acolo e posibil şi aici, nu? Răspunsul trece prin oameni…

Mă bucur mult pentru acest copil care, deocamdată, cu ajutorul câtorva oameni cu suflet, a scăpat de perspectiva de a sta pe stradă şi de a ajunge infractor. Pentru că ăsta e circuitul. Mă bucur că Preşedintele CJ nu a dat voie “sistemului” să schimonosească încă o viaţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *