Azi nu scriu nimic

O cunoştinţă, profesoară,  şi-a dat unghiile cu ojă, în bucătărie, a făcut infarct şi a murit.

De câte ori aud de asemenea evenimente, mă uit speriată la îngerul meu păzitor care-mi stă pe umărul stâng şi îl întreb din ochi. El ridică umerii înaripaţi a nu ştiu. Am văzut, cu ani în urmă, Glissando. L-am auzit cântând cu Sanda Ladoşi, cu vocea lui baritonală, puţin fanată de tutun Am reluat atmosfera şi paşii melodiei aceleia, cu bunul meu maestru, Şerban Foarţă, la Clubul de Jazz din Timişoara. Ştefan Iordache putea să interpreteze doar roluri sofisticate, de om măcinat de întrebări existenţiale. Era un lord.

Am auzit atâtea trăznăi în anii aceştia Comunismul în sus, comunismul în jos, el a făcut toate relele. Una dintre rele este eminenta şcoală de actorie din pleiada căreia cad, acum, una cîte una, stelele ce-au luminat cerul acela. O fi fost întunecat sau nu, nu stăm să aflăm acum, sub ploaia de paiete şi confetti ce se dau, astăzi, steluţe.

Plouă. E frig şi urât.

Şi blogosfera pare funestă.

Atât.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *