Punctul 3 – excursiile despre care vă povesteam

A urmat punctul 3, într-o sală de spectacole pentru copii, într-un decor suprarealist. La mese, ca la nuntă, toţi participanţii la eveniment. Spre final, pe la 1 noaptea, am rămas doar cei cu antrenament. O mână de oameni. Am cântat cântece de-ale noastre, de-ale lor, de-ale tuturor, cu bucurie şi tristeţe Ne ascultă, cu ochii sclipind, copii de la Cercul de Teatru, frumoşi, veseli, plini de speranţe.

La 3, mă declar învinsă şi mă duc în cameră. Nu mai am niciun strop de energie. În holul hotelului, pe un fotoliu, văd o imagine care o să mă urmărească multă vreme. O femeie frumoasă, elegantă, profund beată, căreia îi cade scrumul ţigării pe haine.

Dimineaţa, la cafea, îmi vin în minte cîteva versuri. Nu le mai scriu pentru că vine Ioana Ieronim, una dintre poetele pe care le căutam prin reviste, în adolescenţă. O scriitoare serioasă, pentru care scrisul nu este un moft, ci o vocaţie. Se vede asta din felul în care vorbeşte despre proiectele ei. Vine şi Ioana Dinulescu şi depănăm diverse amintiri. Ajungem la starea culturii şi evident, la politică. Politicienii ar fi vinovaţi de starea culturii, pentru că majoritatea ar fi inculţi. Mă împotrivesc şi le spun că un personaj politic al locului vorbeşte curent patru limbi străine şi poate recita ore în şir din oricare clasic. Face diferenţa între autentic şi contrafăcut. Ele mă privesc contrariate. Nu e destul să avem excepţii

Ne urcăm în microbuzul nostru fermecat şi plecăm spre casă. Unde o fi casa poetului; nicicând nu are una

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *