Reînviaţi Oraşul cu Poeţi!

Într-un frig uscat şi în bătaia unui vânt numai firul lui, cum numai pe malul Bârzavei poate să bată, aseară, la 19.30, în Piaţa centrală din Reşiţa au debutat manifestările din cadrul proiectului Reînviaţi Oraşul cu Poeţi. O mână de oameni care îngheaţă. O mână de oameni au rămas în jurul poeţilor reşiţeni.

Nu ştiu cine a supranumit Reşiţa – Oraşul cu Poeţi, dar realitatea acoperă cu asupra de măsură această titulatură.

De la Ion George Şeitan, Constantin Brânduşoiu, la Ion Chichere, cu toţii dispăruţi în cerul eternităţii, la cei de astăzi, unii foarte cunoscuţi cum e Octavian Doclin sau Iacob Roman, de la Olga Neagu, fascinanta zeiţă a poeziei reşiţene, rezidentă acum în Italia,  la Liubiţa Raichici – poeta care-şi plânge neamul mult prea încercat de o istorie şuie.  Apoi, subsemnata, înfiiată de urbea reşiţeană de puţină vreme, urbe unde i-am aflat pe Nicolae Sârbu, Mihai T. Ioan şi Nicolae Vlădulescu şi, mai ales, pe cei mai tineri: Costel Stancu, Alexandru Diniaşi, Cristian Bistriceanu, Lucian Adam, Ovidiu Gligu. Negreşit, mai sunt şi alţii, dar nu mi-i amintesc acum; îmi vine în minte numele Anei Maria Bortiş, o foarte talentată poetă pe care-am rătăcit-o pe la Cluj , să studenţească şi al lui Constatin Zincescu, un estet parciomonios şi cu talentul propriu şi cu al celor din Cenaclul Semenicul.

Vocile cântăreţelor folk taie aerul rece din piaţă în felii. Sporovăim emoţionaţi. Costel Stancu zice că i-e ruşine să citească aşa, în piaţă, şi dispare împreună cu Lucian Adam. Şi noi ne simţim ciudat, oricum, n-o să ne asculte nimeni, aşa credem. Într-o parte a pieţei, singur ca un zeu de-ntuneric, poetul Anton Georgescu, parcă întristat.

Mihai T. Ioan ne prezintă iniţiatorul acestui proiect, o fetiţă mărunţică, brunetă, cu nişte ochi de gheişă, despre care cred că nu e numai directoarea Casei de Cultură a Studenţilor ci şi poetă – aşa intuiesc – Alina Cumpan. Un ghindoc de fată şi nişte vise uriaşe.

Singurul oficial care vine în Piaţă alături de poeţi este primarul Reşiţei, Mihai Stepanescu. Mai într-o parte, Ion Vela, fost rector al Universităţii Eftimie Murgu, acum director al acestui institut de învăţământ  a cărui înfiinţare îi datorează mult.

Mă bucur că, în sfârşit, Primăria i-a consacrat lui Ion Chichere, sufletul poetic al acestui oraş industrial (post-industrial, acum), un bust care va fi dezvelit în zilele următoare, bust turnat în bronz de artistul plastic Petru Comisarschi.

Tremurăm. Ne citim textele, în felul nostru stângaci, niciun poet nu ştie să-şi spună poeziile. Ne ducem să bem un vin, la Popicărie. Suntem, într-un fel, veseli. Nouă încă nu ne dedică nimeni busturi de bronz. Am supravieţuit acestei epoci care nu are grija poeziei, nici noi nu ştim cum Ne bucurăm că, după noi, alţi tineri ridică pana din zgura acestor vremi.

Poezia este starea intermediară dintre înger şi om. Cine s-a apropiat de ea, nu se mai vindecă. Şi, uite, există în Univers un loc fast pentru acest gen uman, Poetul. Este Reşiţa mea dragă pe care o iubesc deşi nu e oraşul meu natal. O iubesc pentru că m-a ordonat ca fiinţă, într-un fel care reflectă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *