Adunarea Congresului

Ştiu că aşteptaţi impresiile mele referitoare la Congresul de sâmbătă.

Am plecat la ţară, deşi ştiam că o să răcesc; ceea ce s-a şi întîmplat. Am strâns piersicile de calitate inferioară pentru răchie şi, în pauze, am tot intrat în casă, să văd dacă a început. Dac aş fi avut şi eu 5 milioane / 500 ron de aruncat pe geam, aş fi uneltit să merg la Bucureşti. Dar cum nu-i am şi sunt în urmă cu cheltuielile obişnuite, de sezon, am hotărât că se vede bine şi de la televizor, deşi Ce să vă mai spun că o geacă/ haină de toamnă (una calumea, nu un ştift) pentru un copil costă 3 milioane? Şi o pereche de pantofi de piele (aşa m-a învăţat mama, că de la picioare te ia frigul), 900 de mii? Cui îi pasă de toate astea? Lui Mircea Geoană, care a dezgropat, teatral şi electoral,  unul dintre proiectele din 2004, cel cu prima de instalare pentru tinerii care aleg să locuiască la ţară şi să lucreze pământul? Că s-a făcut aproape o sută de mii litrul de ulei şi 80 de mii kilogramul de orez, cui să spui? Cui să spui că medicamentele pentru cronici ar trebui să fie gratuite? Dacă nu cumva politica este să-i decimezi pe cei bolnavi, care nu sunt buni de lucru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *