Experienta isi spune cuvantul

După atâta experienţă acumulată, e greu să existe vreo situaţie pe care să nu ştiu cum s-o rezolv.

Venind în administraţie, în servicii sociale, mai precis, am avut, la început, o turaţie şi o voinţă de buldozer şi o viziune precisă a ceea ce trebuie făcut pentru ca starea generală să se amelioreze şi să fie un pic mai bine pentru toată lumea, sistemul să devină aerisit şi respirabil. Hotărâtă să bag plugul adânc, n-am observat rădăcinile copacilor tăiaţi, cioatele şi nici mlaştina. M-am izbit de ziduri de cremene înălţate până la cer. M-am izbit de răutatea şi refuzul unora de a se schimba, de a-şi schimba stilul, ca de un aer rece de peşteră. Ştiu că n-o să schimb eu lumea din temelie, dar mai ştiu că sunt de o cerbicie fără seamăn şi că n-o să renunţ. Nu există niciun sistem în lumea aceasta despre care eu să fiu convinsă că funcţionează greşit şi să-l las aşa, în apatia lui defectă. Nu există nimic mai puternic decât voinţa omului de a muta munţii din loc, chiar dacă munţii ascund sub tone de indolenţă zăcăminte uriaşe de prostie.

Cine a sperat că măcinându-mă zilnic în tot felul de acţiuni de uzură, voinţa mi se va topi, se înşeală. Sunt din neamul acela de oameni care nu renunţă până la moarte la visele lor. Ba şi de dincolo de moarte voi veni să le stric somnul celor care cred că stăpânesc nişte conştiinţe de cârpă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *