Weekend cu soarele

E sezonul nunţilor. Ştiu asta după cum urlă claxoanele maşinilor, intermitent, pe bulevard. Mai nainte, a urlat mai întâi sirena unei ambulanţe, apoi a început iarăşi canonada claxoanelor. Scot capul pe geam. Maşini de maşini. N-am nimic cu maşinile nimănui, o maşină e o necesitate, astăzi, însă de ce claxonează? Ce vor să ne comunice? De ce nu se poate petrece acest eveniment din viaţa a doi tineri emoţionaţi, cu discreţie? De ce ne-am transformat dintr-un popor cu o morală sănătoasă într-o adunătură de cinici grobieni? Lăutarii de odinioară au fost înlocuiţi de sirenele automobilelor care, la rândul lor, au înlocuit faetoanele de odinioară… Pe bulevardul pe care defilează acum şiruri de maşini împopoţonate cu paiete, primăvara şi toamna, cu o frecvenţă de metronom, trec şi cortegiile funerare. Bătrânii mor pe capete, răpuşi de indiferenţa şi dispreţul general al societăţii, după ce au construit într-o viaţă de muncă, tot ce avem şi dispreţuim, bastioane ale comunismului, cică. Dispreţuim comunismul şi înfierăm cu mânie proletară pe aceia care l-au ridicat. Nici n-a fost comunism, dragii mei. Comunismul a rămas o utopie. Noi am avut un regim dictatorial, cu o suprastructură de partid. Nimeni nu credea în preceptele propagandei, poate doar bietul Ceauşescu.

Încarcerarea celor doi generali m-a mâhnit îngrozitor. Ce fel de naţie suntem? Ce lecţie ne dau cei care ne-o dau? Ni s-a trimis la închisoare Revoluţia. Dacă generalul Victor Atanasie Stănculescu ar fi luat altă decizie atunci, dacă armata ar fi tras în manifestanţi, ar fi fost un carnagiu iar schimbarea de regim nu ar fi fost posibilă. Fiecare şi-a văzut liniştit de treaba lui în timp ce generalul s-a dus puţin să moară, cu o demnitate pe care n-am văzut-o la mulţi dintre şobolanii care s-au umflat cu roadele noii dezordini. Nici măcar ca sârbii nu suntem, acolo tot s-au adunat câţiva oameni să-şi apere conaţionalul… Ne merităm soarta. Când populaţia României va ajunge la 10 milioane, când pământurile vor fi toate ale străinilor, împrejmuite cu garduri de sârmă ghimpată, când întreaga economie va fi a altora, când copiii noştri – cei care înjură astăzi ce li se pare lor comunist deşi nu ştiu nimic despre comunişti – vor fi sclavii tuturor, atunci va fi prea târziu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *