Abecedar pe solzi de cal

abc

Înghesuială într-o jumătate ascuțită pe care scrie you are what is wrong with me. Aparent, sunt tot felul de mesaje care nu au cusur și lângă ele virmuiesc tot felul de cai vagabonzi care își așteaptă rândul să se încălzească pe toate părțile. La fiecare colțișor îi vezi călare unii peste ceilalți, aburiformi, estetici, poate chiar puțin nehotărâți. Răsuflă deasupra mesajelor, schimbându-le culoarea, fontul, aliniamentul. Caii cameleonici tresar când oamenii trec grăbiți pe lângă ei, fără să fie observați. Noaptea se întrepătrund și torc în surdină. Uneori, se apucă să rescrie – nobody likes a single horse, adopt one! – Din când în când, o parte din imaginația lor începe să ningă, iar pentru lumile lor preponderent neacoperite, este aproximativ o măsură bună. Un cal este deschis și ne invită să coborâm, atenție la scări, sunt puțin abrupte, încăperea de oase răsună, ecoul dumneavoastră vă așteaptă cuminte într-un colț din cal, nu ripostați, nu monologați, toți caii simt înverșunare. Da, se poate struni un cal din interior – scrie de-a lungul scărilor – aici au mai fost și alți cai, dar nu s-au mai întors – nu vă îndepărtați de grup! Nu ați venit să vă pierdeți vremea, dacă aveți un alt cal cu dumneavoastră, vă rog să-l lăsați în dulapul de la intrare și să ocupați un loc la masă. Sunt o mulțime de cuvinte mari, unele din ele sunt lozinci. Puteți apăsa pe toate butoanele, fiecare dintre ele preschimbă calul în care vă aflați în acest moment, într-o draperie mov sau într-o piatră selenară care vă ghicește viitorul, dar nu mai știu care-i care. N-am reușit să definitivăm fiecare cal, îi aglomerăm pe străzi, dar nu i-am deschis pe toți pentru a-i verifica. Avem și proiecții onirice, la prânz, când nimeni nu este atent, vorbim în șoaptă și asta este cât se poate de neverosimil. Te rog, crezi că te poți desface la hublou să te văd mai bine? Atât în interiorul cailor, cât și în exteriorul lor, ne place să nu avem nici un secret unul față de celălalt. Ah, ai chipul transparent, cu atât mai bine. Eu vreau să-mi creez foarte repede iluzia că te iubesc și apoi să dispară tot atât de repede și m-aș înfuria la culme dacă ar dura mai mult de atât. Să revenim, calul în care vă aflați are o mulțime de crengi și vorbește limba de baștină; nu dispare de aici, pentru că nu știm să-l mutăm și nici n-o va face din propria-i inițiativă. Aveți un creion? Nu, nu-l vreau de la tine pentru că ai acnee, alt creion, vă rog. Ne putem descumpăni numai puțin? Pe ambele părți, încet, să nu ne rostogolim de tot. Într-un cal nu veți reuși să zâmbiți pe sub mustăți. Aici nu vă crește părul. Tu, cel care ai înclinat din cap și ai zâmbit, nu știu dacă ai observat, dar ți-a dispărut absolut tot părul imediat ce ai intrat pe ușă. Fă-ți o poză dacă nu mă crezi! Acum mă crezi? Trebuie să ne amintim, eu eram prea mică, și mi le-au povestit părinţii, poveștile cu spânii. Știți că toți erau sub influența unor cai. Ce spunea calul, era lege! Unii spâni nechezau pentru a nu fi nevoiți caii lor s-o facă. Trăiau în devălmășie, se mâncau între ei, ssssst, dă-ți peste gură pentru că ne poate auzi și nu ne mai lasă să ieșim de aici. Un cal redactează 178 de mesaje anarhice zilnic. Cât am stat noi aici, au înjumătățit rația. Dacă se întâmplă să visezi, cât timp ești în interiorul unui cal, visul îți este preluat și interpretat după bunul plac. Noi suntem tot ce este în neregulă cu ei – n-ați văzut stencilsurile de pe străzi? Acum, dacă toată lumea a terminat de mâncat, putem trece la următorul cal? Aceștia sunt conectați între ei, deci nu trebuie să mai ieșim afară pentru a intra din nou.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *