Așa fac păsările degetele virmănoase [2]

pasare 2

și ei se întind cu butelia în cameră și plâng ca să demonstreze ceva fluid, și ei trec fluiditatea lor printr-un telescop și se cranifică, întotdeauna se demonstrează că a existat ceva înainte de primul telescop. Mai țineți minte tuburile care ies din tot felul de raze? credeți-mă, sufletul meu se află în această sticluță și, anume, chiar în fundul ei, sufletul meu cel de-al doilea, fiindcă primul, adevăratul, l-am vândut pentru a cumpăra sticluța aceasta. Gustați dacă vă face plăcere din sticluța aceasta. Eu am gătit-o. Auzeam glasul lamentărilor obișnuite, că zumzetul provocat de sticluță în urechea lor este ca reacția aceea de relaxare după un acces de friguri. Nu eram nici înăuntru nici afară, între noi se afla pragul de piatră presărat cu polen galben. Și vedeam cum făina sălbatică se lipise de vopseaua proaspătă, umplând intersecțiile, învăluind o umflătură de rășină ce se ridica din scândura din sticluță, pe jumătate mort, cum se ridică din palma mâinii o bășică înainte de a deveni bătătură. Un mic vas de pământ atârnat de un trunchi descojit primise, încă de la primul aflux, atâta rășină de-odată, încât dă pe de lături, scurgându-se în fire lungi de acadele, pe care-ți venea să le oferi drept hrană ca să-i încleiezi limba, după ce ies din cazan așa brânzoși. N-am lăsat să-i lipească de păsările care cântau alandala. N-am lăsat pentru că zburau cu ei și cine știe unde-i nășteau?
arhipelag punct
arhipelag punct și basorelief două puncte
mulți s-au desprins și au fugit cu tot cu covoarele persane și s-au aruncat în groapa orașului pentru că iubeau groapa orașului și ne-au rugat să stingem lumina să nu-i vadă

erau din cei ce ne lasă perplecși și disperați, ca în fața unui perete de stâncă neted, fără niciun loc de trecere, fără prize să ne încărcăm și noi marginile pleoapelor, să desenăm și noi precis; și parcă întărite cu piatră o legau cumva, făcându-mă să mă gândesc că dureroasa mea divinație a amuțit. Bezna se îndesește, în vreme ce craterul din ochii mei erupe. E ca o bruscă învolburare de nori înflăcărați, înălțând ritmul epic până la exaltare. E o materie solidă și bogată prefăcută de durere și furie în stânci abrupte. E fundalul unui gest știut și începe dimineața păsărilor, mai întâi ca un sfârâit de cărbuni verzi, mai întâi ca o pasăre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *