Li s-au atins atâţia ochi

până când privire lor au devenit ubicui. Ninge cu fulgi salamandră, deci scoate-ți acele ălea din ochi pentru că oricum nu mai poți să-i mai coși la loc, au un trecut mult prea deșirat. Rostogolește-te odată cu ușile până ce, ori tu, ori ele veți rămâne în urmă. La marginile lor sunt oricum numai întârzieri, mai multe clanțe stângi decât clanțe drepte, prin care poți privi ca și cum ar putea nici să nu existe. Și în toată înșiruirea asta care se va petrece în urma ta, ai grijă să nu atingi cu stânga ce ai putea atinge doar cu dreapta. Dacă tocmai azi ai rămas cu dreapta fără clanță, în locul ei a crescut un fulg. Spune-i ce te sperie, nu te ascultă nimeni, nici fulgul nu te aude, e un fulg surd, înfundat cu cărbune, este un fulg elastic, care a încăput pe un rând întreg de mâini, este fulgul salamandră fără căderi, care urcă pe toate cerurile de unde toți ceilalți coboară, este fulg de vară, neintoxicat de iernile care nu ne nimeresc niciodată pe niciunul dintre noi acasă. Are pielea caldă și umedă, indiferent de mâinile tale, poți să-l fixezi c-un cui în streașina casei și să-l privești cum se înmulțește prin tuberculi dezordonați, de la care îți cresc mai mulți ochi în diverse colțuri ale corpului; De fiecare dată când te gândești la el, fulgul coboară în tine și depune ouă cu fulgi, cu care te obișnuiești pe măsură ce cresc și-ți fac numai ierni peste tot prin cameră și pe hol.

Îți amintești că nici acum nu ți-ai mai găsit degetele pe care le purtai pe-atunci și că porți în continuare unele împrumutate de la mine. Ai o colecție impresionantă de fulgi: fulgi de porumb Cornflakes cu pănuși nefolosite, fulgi de ovăz care reduc stresul oxidativ, fulgi de ciocolată semi-belgiană, fulgi din gâsca lui Nils Holgersson, fulgi merși după ce ai luat bătaie, fulgi de piure de cartofi la conservă. Mai știi ce isterie mă apucase când te tot așteptam să te întorci după ei atunci când ne-am înrolat voluntar să plecăm pe altă planetă? Habar nu ai mai avut de ei, dar îți era teamă că nu vei putea veni cu proprii fulgi de acasă. Și poate că și acum te-aș fi așteptat, zbârcită de bătrânețe, să te întorci, dacă nu aș fi făcut cumva să iei fulgul acela tuberculos, pentru că mereu l-ai privit cu o prea mare încordare, dar vezi să ai grijă ca nici mai mulți ochi să nu-ți crească, pentru că unde mergem n-avem voie să ne încurcăm privirile între noi și naiba știe dacă, până te hotărăști tu să ai o singură privire, nu s-ar speria toți ăia înainte să înțeleagă, și ne-or înghesui pe amândoi într-o cutie de tablă nespus de îngustă, unde nu ne-am mai uita unul la altul pentru tot restul vieții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *