Plămânii hidrocefali

Să ne construim ceva colibe – fata zicea. Nu – până nu hotărâm cum mimez un complex de inferioritate – fata zicea. De multe ori am impresia că sunt la limita unei păsări de lemn pe care o simt că arde lângă mine. Ne impresionează burta ei țuguiată – noi am fi zis. Într-o febră gripală, cine caută mai multă carne și are și simțul disciplinei, primește doișpe capete de sifon + că la masă nu se vorbește despre autobuze, ghețari și voi veți fi netezi și sângeroși mâncând porții nete. Da
ZZZZZZZZ gelatinos; am ochii uzi de pipi, am ochi uzi de pipi; am ochi uzi de pipi o șuncă, două șunce, gelatina este siestă mentală și se folosește la mezeluri larg deschise

  • plămânii hidrocefali sunt delimitați de un ecran conjugal și un ecran principal – să scoatem limba prin perete, să subnutrim.
  • lumea cu experiență se izbește de o țigară de om matur – te rog să mă crezi că spun cu totul altceva când spun ce spun.
  • am semănat în lume semințe de pasăre de lemn – porcii cu ciorapi roșii sunt o resursă fantastică de hrană umedă pentru păsările de lemn.
  • printre haine, în valize geometrice, aveam un picior care aluneca și aveam și o funcție demonstrativă pentru asta – vine o vreme când unghiile se vor venera într-un mod obscen.

Corpul lui este tulbure, să-l împungem cu bețele ăstea, să îi măsurăm puterea emoțională, până îi ies niște pete galbene și elastice. Văd oamenii din depărtare ca niște umbre chinezești, pot să-mi cumpăr din ei ce vreau eu? Vede oamenii din depărtate ca niște umbre chinezești, poate să-și cumpere din ei ce vrea? Nu are voie să facă nici un fel de efort – vorbește el cu voce de fată. I-am scos toate actele din buzunar și le-am desprins pe o masă, în 32 de variante și le-am reinstalat în doze mai mici. Întreabă-l dacă poate să joace pantomima. Mi-au zis să te întreb dacă știi să joci pantomima. Știu să mimez Venus din Milo. Pantomima lui nu are încotro, absolut înfricoșătoare, noi mimăm ochi violet și ochi verzi. Câteva zile a rămas acolo. Dormea pe-o parte și mai cerea din când în când să fie zguduit. Vă rog, mă simt zgribulit și ud ca o broască țestoasă care traversează oceanul planetar. Îmi puteți calcula timpul de pornire? Uite, îți dau cornetul acesta, citește-mi și mie horoscopul la Taur. Pupilele dumneavoastră privesc în gol ca printr-un binoclu nereglat – este timpul să vă priviți viața prin perspectiva lor. Gemeni – Dematerializarea continua și vă veți căuta un punct de sprijin, cufundându-vă neîncetat în abisuri nebănuite. La tine e mai filosofic, vezi? Du-te și cumpără-mi un kilogram de sticle mov, pentru că numai asta am voie să mănânc. Ieri am făcut radiografie la plămâni să vadă dacă am fenicși și n-am. Nervul uman trebuie privit altfel. Cauza stă în nervi. Mă priveau bănuitori. Era într-o noapte piramidală când toți au dat buzna să mă împungă cu baionetele de frică să nu le sap printre degete. Păreau hotărâți, dar uneori îi vedeam împrăștiindu-se pe neașteptate cuprinși de panică. M-aș fi putut trezi și vindeca în orice moment – ziceau ei. În schimb, eu călăream ceva, dar nu-mi puteam da seama ce, pentru că nu mă puteam uita în jos. Mamele, unele mame , bineînțeles, sunt niște tâmpite. Am o cunoştinţă, soția unui avocat, care are un copil cretin, dar care avea și el un lucru bun: mergea corect. Maică-sa, care sălta pe vârfuri într-un fel foarte bizar, când ieșea pe stradă cu fiu-său îl, corecta mereu: Remus, mergi frumos cu mama! Le-am cerut să-mi planteze câțiva pomi la marginea patului. Voiam foarte mult să culeg fiecare stinghie, fiecare colț de scândură. Din când în când mă trezeam și-l luam la bătaie pe cel care se afla în patul de lângă mine. Aveam picioarele legate cu niște curele și scormoneam prin crăpăturile și spațiile libere dintre ele. Dacă reușesc să scap cu viață de aici, la primăvară te mutăm iar în colibă – zicea fata. Copacii care au crescut lângă patul meu erau în general rari. Spațiul dintre ei era gol și haotic. Dar erau deosebit de inteligenți și creșteau doar când nu erau medicii prin preajmă. Am auzit o voce pe hol care spunea: nu aveți voie cu rinoceri în seră, nu aveți voie cu rinoceri în seră, nu auziți? Lucrurile nu erau foarte bine stabilite. Toată lumea mă privea cu ochi languroși și unii mi-aduceau cutii de pantofi congelați, să se țină proaspeți până când ies de-aici. A venit și un prieten de-al meu, un bărbat buhăit, care a mormăit ceva în cinstea mea, toată lumea crezând că aude ușoare horcăituri venind dinspre mine, și mi-a oferit un iepure cu tot cu rădăcină, să-l plantez cu prima ocazie și că o să văd eu ce mare o să se facă. I-am mulțumit. Nu mai primisem animale cu tot cu rădăcină și mereu se uscau până să ajung cu ele acasă de la magazin. Mă pun să le arăt cum am plămânii deasupra nărilor, deși le zic că erau acolo încă dinainte să mă nasc. Era acolo și un băiețel cu plămânii hidrocefali și cu urme de nori sub unghii. L-am întrebat ce-așteaptă și mi-a arătat un sân într-o mână și un păr într-o mână. Gâfâia lângă mine și m-am oferit să facem schimb de locuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *