Regele feminin născut sub Pacific

Atenție, regele pătează! Regele a pătat? Regele feminin născut sub Pacific. Cu ce se curăță regele? În manualul de mecanica sufletelor, se ține regele în gură și se scuipă politicos pe un acoperiș de un diametru variabil. Nu s-a lipit din prima, nu fusese foarte bine pregătit de drum, dar a făcut-o într-un timp remarcabil, împrăștiindu-se peste tot. Cine nu silabisește, pleacă spre sud să-și amelioreze talentul cu aproximativ 1/2 de oră. Participam odată la o evaporare la care se foloseau tot felul de materiale la-ndemână. Ultima evaporare a avut regii fără rect, era sedentară, avea canale de irigație și probabil ar fi trebuit să țin ochii închiși, ca un semn distinctiv. O voce spunea, e incoerent să nu ai rect, măcar o hârtiuță colorată să ai. Să facem stingătoarea de lumânări să țipe din suflet ca după ce rozi iarba. Moarte lumânareselor! De ani de zile ne zbatem pentru voi, să vă rămână vouă lumanările stinse, avizăm lumina, avizăm lumina! le puteai auzi urlând în timp ce înotau în Mediterana, ornate cu pene. Aici la lumânărie, momentul morții e convențional, celelalte momente sunt obligatorii. Trebuie doar să ceri și ți se va stinge. Eu sunt într-un tropism continuu într-un unghi de 45 de ieri-dimineațe. Stai puțin, domnule rege, dacă la cabaret vine așa numita Carmen și vă face cu mâna, tu poți să spui nu, da? Nu vorbesc cu tine – lua comenzi pe bandă rulantă, sughița la filme porno, morcovea, strănuta într-un pulover. Era singurul pulover în care putea strănuta, toate celelalte erau deja strănutate. Domnule rege, ți-am adus asta înapoi. Leagăn-o în jurul meu să-i mai scuturi din zgomot și bag-o în casă. Tot nu vorbesc cu tine. La suspinare nu se poartă guler, ci gușă. Ador gușa, vorbește-mi din gușă. OmOmOmUuuoUuuuOvuă vuărbesc dân gușăă și CIUOne ȘTIEE de câtă vreme UERA la MUINE, NIUU mIUAAAM dUOOrit UAAAsta, dar știi bine că era o modă când nimic nu se returna, tot ce era luat era bun luat și se vorbea din gușă. Ăsta e locul unde poți să aduci înapoi orice, mai ales lucrurile care nu au fost niciodată luate, dar ar trebui returnate cu lux de amănunte. Primim aduceri în fiecare zi, oameni lipsiți de imaginație, temperaturi propice, libido stânjenit, hârtii mototolite șamd-uri. Domnule rege, lumea se mai împotmolește în culori imaginare. Acum, n-ai ce dracu’ să le mai faci. De la depărtarea la care mă aflu eu, în loc de cum aud în loc de acum, în loc de fâlfâit aud forăit, deci vorbești bine din gușă, bravo, ai un punct.  Ești un rege de câcat, sincer, adică ieri vedeam amândoi o singură balenă rămasă pe-afară, toate celelalte fuseseră îngropate la rădăcina unui copac, azi ai mâncat copacul și ai ales balenele. Copacul era plantat în mijlocul unei herghelii de ponei și pe măsură ce crescuse, poneii se încâlciseră în ramuri ca un fel de jackși în vrejul de fasole. Domnule rege, stați să vă întreb ceva, când ne-am văzut atunci, ți-am vorbit cumva în accentul meu indian? Am o engleză cu accent indian perfectă, nu v-am zis? Deloc. În schimb ai vorbit într-o altă limbă ciudată și am chemat-o pe chelneriță – care din întâmplare era poliglotă – să-mi traducă. Mi-a zis că știe 40 de limbi vii și 12 moarte. A ta murea chiar atunci. Ți se pare că am aceeași privire și din față și din spate?  Da, este adevărat că nu tot ce e al tău ți se și cuvine și trebuie adus înapoi la un moment dat. Nici măcar propriile simțuri, neadaptate, neadoptate, nealăptate, ele devin niște murături dizgrațioase, prind o formă cleioasă și ți se lipesc încontinuu de tâmple.

tu, ca rege, că nu mă prind, nu ai aruncat cu marile ciuperci în zonele mele neuniforme
nu am aruncat cu marile ciuperci în zonele tale neuniforme
n-ai citit din nicio carte despre cum să nu citești cărți rotative
nu
cineva a scris acolo un cuvânt și scâncește sub el
nu mă uza
n-ai fentat niciodată tăceri scuipate de harmarectere
comemorare nucleară, avem bilete dus-întors până la groapa cu scutece
nu ai mâncat furnici cu sfârcuri
nu am mâncat furnici cu sfârci, sfârce, spârce, ce sunt sfârcii?
ești un porc șubred și furniruit
sunt un porc și gata
și totuși o mână o taie pe alta
o suge
un picior îl împiedică pe altul
să cască, să cască pe scurt
un ochi îl scoate pe celălalt
cu tot cu sâmburi, noi stă deoparte și medităm
un rege îl deregizează pe altul, la dresaj
Nu, domnule rege? Hohotele erau niște dame, aduse la lighean, pe umerii cărora puteai abcesa liniștit. Peretele oceanului apare publicat în China, dar putem să continuăm să credem că a murit. În China fiind, nimeni nu ne crede că-i viu. După un timp, preluând din tine întreaga suferință, începem să tremurăm contemplativ și spunem că nu s-a mai născut. Litrii de trupuri, perfect lichide, se vor aduna în ligheane, traficate fără întrebări. Trebuia să mă astept de la bun început la astfel de obraznicii. Carmen a ațipit? Carmen e sub Pacific. În urmă cu câteva zile cânta la chitară și a uitat să se mai trezească. Cum sa te mai trezești, dacă mintea nu-ți mai stă la trezie? Dacă mintea cu care te-ai culcat nu mai are nimic din mintea cu care ar trebui sa te trezești? Haide să zburăm dus-întors, până sub Pacific, măcar câteva minute, să mă liniștesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *