Să faceți dreapta aici

Crăciunul se apropie și Ygrecii konvenționali au două plinuri de fum și sunt groși. Puteți să mă opriți puțin mai încolo și eventual să mă salvați de doamna cu ciorap alb și de doamna cu ciorap negru, de transparența de alcool, de pietoni și baricadele de faluși de la intersecție, păstrați doar băltoaca asta în care să mă abandonați în liniște când vă terminați cursa. N-am mărunt. Acceptați card de sănătate? Ce tot vorbești, jigodie? Ieși afară și linge-ți ciorapii imediat sub linia orizontului, trage-i mai spre sud-sud-est, nu se va cunoaște urma, nu vei fi cenzurat, doar ciorapii să se vadă mai jos de linia orizontului. Să faceți dreapta aici și încă vreo două trei drepte. Avem de intrat în curte, dacă ți-e poftă să faci sex cu mine, poți să faci sex cu mine, dar după va trebui să-mi porți lenjeria până ieși din tură. Am dat câteva lăzi cu coarne la o parte, să ne facem loc pentru sex și lenjerie, de pe una din ele a țâșnit un bărbat grăsuț, complet diferit de cel cu care eram, lung, moale, roșcat. Se îngrășase mult, înadins parcă, așteptându-ne pe noi, să ne dea o pondere maternă, ceva stabil. Mârâia și s-a îngropat sub zid. În fața noastră se decupa un zid în formă de căprioară și ne gândeam că i-am putea face niște semne prietenești, ar putea veni către noi cu mâinile întinse deasupra capului. Zidul acela, din jurul căprioarei, e de vânzare? întreb și eu curios pe alții care coafau câteva bătrânele imediat deasupra magazinelor.  Noi am mâncat ceva straniu, nu vă agitați că nu înțelegem nimic din ce spuneți. Clintele noastre vă vor mângâia pe burtă îndată. Opriți-vă și spuneți-mi cât să vă dau pe copilul acesta înfășat în scoarță de stejar, care seamănă cu o căprioară de la distanța asta. Nu știm, ridicați-o în picioare, mângâiați-o puțin sub testicule, udați-i câte un dinte pe măsură ce-i iese din gură și vedeți ce vă dă. Atenție să nu vă pârlească degetele. Ne uitam la ei, se apropiau de jăraticul final, de marginea tăioasă a găurii ieftine de sticlă, retezând, decapitând încet mucurile cu cea mai mare gingășie. Zidul acesta e făcut de cutare sau de cutare? Nu știm. Noi, fiecare la rândul nostru, o ridicăm în picioare și o mângâiem în fiecare dimineață când venim pe șantier. Odată a vrut să ne ia în brațe și să ne soarbă. Noaptea doarme ca oamenii pe-o parte cu perna pusă bine sub cap și se uită la noi doar cu un ochi. S-a întors căprioara, ziceam, acum doarme, să ne suim pe acoperiș până nu se trezește. Dar dumneavoastră de ce o vreți, la ce vă folosește? Vrem să o luăm să behăim puțin cu ea, să-i creștem niște mustăți lungi, să dormim cu ea în gură. Așa, păi tot ce știm este că înainte de asta, zidul era lipit cu exactitate în jurul unui un tunel fosforescent, fără centru de gravitație. Într-o zi stranie, exact ca aceasta, căprioara asta a vrut să treacă prin zid și a rămas blocată acolo. I-am dat să ciugulească puțin din brânza pe care o aveam la noi și am observat că ținea în gură o cruce și un bec electric învelit într-un petic de hârtie roșie care ardea de două ori pe an, pe urmă nu mai era bun de nimic. Ori ea, ori noi, ori becul, a scos un sunet de dop smuls, căprioara a cloncănit dând drumul unui ciob din becul spart, ca și cum ar scuipa un om din gură și a rămas paralizată acolo, așa cum o vedeți și acum. N-am avut ce face și am construit zidul în jurul ei. O damă cu blana încheiată urina invers, cu fața la zid. Fluturii și cadavrele lor rămân în curul gol, știți? Lichefierea unui scafandru este impermeabilă, el nu este zidit aici, nici aici, nici aici, nici aici.  Am ieșit din casă să spăl un ochi la izvor, când au început să plimbe zidul ăsta de acolo-acolo. Butonul trecea și desfăcea păsările. Draperii de puf întărit mă flagelau enigmatic, cum ai mânca un nasture sau o sticlă. De aici începe orașul proptit într-o șopârlă, de aici puteți schimba femeile cu ziduri mai rare. Pe mine mă scuzați, capacul de sicriu mi s-a deschis în pat și sâmbătă, când am plimbat mâna prin așternut, am mai găsit o mână. Și nu e ca și cum mă da carnea pe dinafară. Vineri, pionezele mureau strivite de vocile scoicilor ăstora minunate. Mai vin pe aici pe la zid să mai găsesc câte ceva. De exemplu, am găsit două felii de izmene și o pisică de alt sex, care lăcrima metalic dintr-o pupilă. Noaptea, țipăm amândouă în sertare și vorbim în somn. Eu plâng de la bere, ea râgâie și-mi aprinde lampa. După război, rușii mi-au dat un bideu în formă de pulpă de pui și ne place foarte mult. Nemții ne-au blestemat și acum mașina noastră de hiperbolizat a devenit scămoasă și pute a petardă gravată în formă de zvastică. La etajul 9 sunt izvoare termale și patru cămile cu pantofi de piele. Vreți să le vedeți? Să lingem toate eczemele de pe haine și să dăm tablouri oamenilor care se desprind ușor de pe tigaie. Să spargem zidul acesta și să-i sugem seva. Și porii zidurilor au gust de pui. Totul are gust de pui. În acest oraș, oamenii se freacă de ziduri mai mereu. Le acidulează, le rod și fac polipi de la praful de cărămidă. Departe, departe, am un ou la ureche, departe, departe, am un ou la ureche.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *